Timp de patruzeci și șapte de ani, lumea a privit cum un stat teocratic își ucide propriul popor, în timp ce politica internațională a tratat constant Republica Islamică drept o problemă de gestionat, nu ca pe un regim care trebuie tras la răspundere. Dovezile se află în sute de știri, misiuni de anchetă, înregistrări scurse și arhive ale drepturilor omului — însă sunt fragmentate.
Acest site prezintă cronologia evenimentelor, de la primele execuții de pe acoperișul școlii Refah din februarie 1979, până la masacrele documentate din 2025-26 și războiul care a urmat. Menționează numele victimelor și ale făptuitorilor. Include referințe către fotografii, documente primare și rapoarte ale Misiunii de Anchetă a ONU, Amnesty International, Human Rights Watch, Centrul de Documentare a Drepturilor Omului din Iran, Centrul pentru Drepturile Omului în Iran, HRANA, Iran International, BBC, Reuters, Associated Press și New York Times.
De asemenea, pune o întrebare incomodă: de ce au fost răspunsurile globale atât de asimetrice cronic? De ce cancelariile europene condamnă cazul Mahsa Amini, dar nu și pe următoarele 5.000? De ce segmente ale stângii occidentale tac atunci când femeile iraniene sunt împușcate în ochi pentru că își descoperă chipul? De ce Washingtonul sancționează poliția moralității, dar interzice accesul tocmai iranienilor care au suferit de pe urma ei?